Despre Cristi Minculescu sau Freddie Mercury de România

0
100
autograf Cristi MinculescuMi-a luat exact o săptămână să îmi revin și să scriu din nou, despre cel mai frumos artist pe care l-am cunoscut. Am tot spus că ar fi multe de vorbit despre el, însă mă rezum la a rosti doar atât, Cristi Minculescu…și cu asta cred că am spus tot. Pe 2 septembrie 2012, a fost ultimul concert în formula cu Cristi solist vocal. Era ziua mea, așteptam musafiri. Primesc un telefon de la o prietenă din Cluj, care îmi spune: “Tu știi că astăzi este ultimul concert cu Cristi în Iris” ?. Credeam că are chef de glume, însă când am realizat că vorbește serios, mi-am spus: Hey, amice!, nu poțí rata ultimul concert Iris, alături de idolul copilăriei tale, însăși Freddie Mercury de România.
Zis și făcut, m-am îmbrăcat, mi-am pregătit legitimația de presă cu care aveam să intru și am plecat la Cluj, alături de prietena clujeancă care a venit cu mașina la Mediaș după mine și căreia îi rămân datoare pe viață pentru efortul pe care l-a făcut în acea zi, de a mă duce și aduce înapoi. Pe drum, mă sunau prietenii care veniseră la mine, așa cum se cade la o zi de naștere, însă le-am transmis…beți cât vreți, eu am o treabă care nu suportă amânare. În sfârșit, am ajuns la evenimentul mult așteptat de foarte mulți fani ai rock-ului și vocii inegalabilului Minculescu
În stilul caracteristic, a deschis repertoriul serii cu celebrul salut “Bună Seara Prieteni”. Pe cât de frumos a fost concertul, pe atât de trist, pentru că era ultimul, în acea formulă. În acea seară, am auzit cea mai frumoasă declarație de dragoste. Citez: “Mulțumesc soției mele Rodi, Te Iubesc și lui Dumnezeu că a trimis-o să ma salveze, Vă mulțumesc din inimă, Vă mulțumim foarte mult, Să fiți sănătoși și iubiți”.
18 mai 2014, mereu în sufletul meu
Acea după-amiază de mai, 18, va rămâne pentru totdeauna în sufletul meu. Este ziua în care am stat față în față cu idolul copilăriei mele. Când eram mic, nu îmi imaginam că o să îl întâlnesc vreodată, dar că o să realizez și un interviu cu el. Eram pe lângă scenă, mă uitam într-o parte și alta, când la un moment dat aud lumea că strigă. Mă întorc și îl zăresc, era chiar el, cobora din mașină. L-am deranjat și eu pentru o poză, pentru ca mai târziu, după concert, să realizez un interviu la recepția hotelului unde era cazat.
Este singura persoană pe care am intervievat-o și nu m-am gândit dinainte la întrebări. Știam cât de delicat este subiectul IRIS, așa că era musai să nu întreb nimic legat de asta. M-am așezat lângă Cristi, dar habar nu aveam ce o să îl întreb. Din fericire m-a “pălit” instantaneu inspirația și m-am descurcat binișor, cred. Mă bucur că am reușit să îl întâlnesc și să-i răpesc opt minute din viața lui. L-am văzut destul de relaxat în timpul interviului și sper că i-a făcut plăcere. Cred că va rămâne cea mai caldă amintire și îmbrățișare.

Anunță un prieten!

NICIUN COMENTARIU

Lasă un răspuns